Astăzi, poate mai mult ca oricând suntem martori la numeroase manifestări violente care au loc în diverse locuri, pe stradă, în trafic sau chiar în instituții publice. Din nefericire, violența sub toate formele a luat amploare și în școli și adeseori suntem confruntați cu astfel de situații-problemă. Dacă noi adulții nu vom deveni exemple veritabile, dacă părinții nu îi vor învăța pe copiii pacea și că iubirea creștină este incompatibilă cu agresivitatea, atunci cu siguranță se vor găsi alții care să îi învețe violența. În general copiii sunt influențați foarte ușor de factorii externi, de așa-zisele modele prezentate de către televiziune sau în mediul virtual. Astfel, pornind de la zicala ,, EDUCAȚIA ESTE UN VACCIN CONTA VIOLENȚEI! am încercat împreună cu doamna dirigintă prof. BEJAN ANA-MARIA să le arătăm copiilor metode prin care putem colabora mai bine unii cu alții și chiar putem lega prietenii durabile în cadrul unui colectiv. I-am rugat pe elevi să ne povestească o situație în care au fost agresați verbal sau fizic, să împărtășească celorlalți cum s-au simțit și ce soluții au găsit pentru rezolvarea acelui conflict. Și pentru a empatiza cât mai bine cu ei, le-am istorisit câteva din experiențele care mi-au marcat în mod negativ anii de școală. Pentru că auzim frecvent cuvintele:“urechiat, năsos, ochelarist, clăpăug, plângăcios, smiorcăit, grăsan, nebunel, mincinos etc” în limbajul unora dintre copii, i-am îndemnat să le înlocuiască și să noteze pe etichetele primite un cuvânt frumos pentru colegul de alături, o calitate sau o trăsătură pozitivă caracteristică acestuia. Fiecare elev a încercat să găsească o însușire cât mai plăcută pentru colegul său, astfel încât la finalul activității cu toții aveau lipite în piept dar și pe chipuri următoarele cuvinte: ,,frumoasă, isteț, inventiv, ordonată, agil, talentată, politicoasă și multe alte lucruri minunate. M-am bucurat că măcar pentru moment elevii au înțeles că unele comportamente gresite nu se “corecteaza” prin sublinierea, repetarea si conștientizarea lor, ci se adâncesc și creează sentimente negative. “Defectele” fizice nu trebuie evidențiate sub nici o formă, deoarece efectele acestor “răutăți” sunt deseori catastrofale. Părinții sunt cei mai în măsură să comunice mai mult cu copiii acasă, să-i sprijine și să-i învețe să se protejeze de astfel de abordări. Folosirea unor sabloane verbale este o greșeală. Etichetarea unei persoane în general și a unui copil în special poate avea urmări negative multiple, indiferent dacă este ocazională sau constantă, iar noi adulții, părinți dar și cadre didactice avem obligația să îndreptăm, să corectăm și pe cât posibil să eliminăm aceste comportamente. Nu întâmplător, am ales să prezint la final filmul de animație ,, Spirit- armăsarul Vestului Sălbatic,, o poveste emoționantă și plină de morală. Caii au o frumusețe și o noblețe aparte, fiind considerați niste ființe cu inteligență superioară. Ei simbolizează foarte multe lucruri în diversele tradiții și culturi ale lumii. Caii ne trezesc o afecțiune deosebită, iar acest desen animat este un film școala despre modul cum ar trebui sa interactionam cu aceste fiinte deosebite, dar și cu semenii noștrii: cu iubire, respect și prietenie. Mulțumesc doamnei Bejan Ana-Maria pentru că răspunde cu mult entuziasm și sprijină întotdeauna inițiativele și proiectele bibliotecii.
Copiii au mai multă nevoie
de modele decât de critici.
Joubert
Să fii prieten -un mare dar
Așa descoperi pentru prima oară
Că mâna ce-o întinzi nu e-n zadar.
Să-nseninezi o frunte obosită,
Ușor să mângâi tâmplele ce ard
Să strângi la piept ființa ostenită
Să-i fii alături cu un suflet cald.
Și să-l ajuți să-nfrunte supărarea
Cu-o vorba bună să-i alini durerea,
Dar și atunci când are bucurii
Prieten devotat mereu să-i fii!
de Grigore Vieru
,,Un prieten – ştiţi voi oare? –
E comoara cea mai mare!
Omul fără de prieteni
E ca bradul fără cetini.
Ca ogorul fără apă,
Ca o mână fără altă.
Un prieten, ia aminte,
Nu se cumpără, nici vinde!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu